dăscălime (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DĂSCĂLÍME s. f. (
Pop.) Mulțime de dascăli (
1), totalitatea dascălilor. ♦ (
Înv.) Elevi care urmau o școală de preoți. –
Dascăl +
suf. -ime.dăscălime (Dicționaru limbii românești, 1939)dăscălíme f.
Fam. Corpu dascălilor, corpu didactic.
dăscălime (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dăscălíme (
pop.)
s. f.,
g.-d. art. dăscălímiidăscălime (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)dăscălime f. corpul de dascăli (laici sau bisericești):
se adună o mulțime de dăscălime la noi CR.
dăscălime (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DĂSCĂLÍME s. f. (
Pop.) Mulțime de dascăli (
1), totalitatea dascălilor. ♦ (
Înv.) Elevi care urmau o școală de preoți. —
Dascăl +
suf. -ime.