dăscălie - explicat in DEX

dăscălie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DĂSCĂLÍE, (2, 3) dăscălii, s. f. 1. Profesiunea de dascăl. 2. Povață; p. ext. dojană, mustrare. 3. (Înv.) Iscusință, pricepere. – Dascăl + suf. -ie.

dăscălie (Dicționaru limbii românești, 1939)
dăscălíe f. Fam. Profesiunea de dascăl.

dăscălie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dăscălíe (rar) s. f., art. dăscălía, g.-d. art. dăscălíei; (povețe) pl. dăscălíi, art. dăscălíile

dăscălie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
dăscălie f. învățătura și meseria de dascăl.

dăscălie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DĂSCĂLÍE, (2, 3) dăscălii, s. f. (Rar) 1. Profesiunea de dascăl. 2. Povață; p. ext. dojană, mustrare. 3. (Înv.) Iscusință, pricepere. — Dascăl + suf. -ie.