dăscălesc - explicat in DEX

dăscălesc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DĂSCĂLÉSC, -EÁSCĂ, dăscălești, adj. De dascăl, al dascălului, caracteristic pentru dascăl; dăscălicesc. – Dascăl + suf. -esc.

dăscălesc (Dicționaru limbii românești, 1939)
1) dăscălésc, -eáscă, adj. Fam. De dascăl, didactic.

dăscălesc (Dicționaru limbii românești, 1939)
2) dăscălésc v. tr. (d. dascăl). Fam. Instruĭesc, învăț. V. intr. Funcționez ca dascăl.

dăscălesc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dăscălésc (rar) adj. m., f. dăscăleáscă; pl. m. și f. dăscăléști

dăscălesc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
dăscălesc a. 1. ce ține de dascăl; 2. pedantesc: apucături dăscălești.

dăscălesc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DĂSCĂLÉSC, -EÁSCĂ, dăscălești, adj. (Rar) De dascăl, al dascălului, caracteristic pentru dascăl; dăscălicesc. — Dascăl + suf. -esc.