dăscăleală - explicat in DEX

dăscăleală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DĂSCĂLEÁLĂ, dăscăleli, s. f. Faptul de a dăscăli (2); cicăleală, dăscălitură. – Dăscăli + suf. -eală.

dăscăleală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dăscăleálă s. f., g.-d. art. dăscălélii; pl. dăscăléli

dăscăleală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DĂSCĂLEÁLĂ, dăscăleli, s. f. Faptul de a dăscăli (2); cicăleală, dăscălitură. — Dăscăli + suf. -eală.