dălcăuș (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))DĂLCĂÚȘ, dălcăuși, s. m. (
Reg.) Ajutor al cârmaciului unei plute, care stă la cârma de dindărăt. –
Tc. dalka(v)uk.dălcăuș (Dicționaru limbii românești, 1939)dălcăúș m. (d.
dalcauc).
Mold. nord. Plutașu de la coada pluteĭ (Dacă e o femeĭe, se numește -
șíță, pl.
e). V.
cîrmacĭ.dălcăuș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dălcăúș (plutaș) (
pop.)
s. m.,
pl. dălcăúșidălcăuș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)dălcăuș m. Mold. cârmaciul dinapoi al plutei. [Origină necunoscută].