dădăci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DĂDĂCÍ, dădăcesc, vb. IV.
Tranz. 1. A fi dădaca unui copil, a-l îngriji în calitate de dădacă.
2. (
Fam.) A servi, a îngriji pe cineva ca pe un copil, a-l asista în orice acțiune. – Din
dădacă.dădăci (Dicționar de argou al limbii române, 2007)dădăci, dădăcesc v. t. 1. a îngriji
(pe cineva) ca pe un copil
2. a da
(cuiva) sfaturi inutile
dădăci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dădăcí (a ~) (
fam.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. dădăcésc, imperf. 3
sg. dădăceá; conj. prez. 3
să dădăceáscădădăci (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DĂDĂCÍ, dădăcesc, vb. IV.
Tranz. 1. A fi dădaca unui copil, a-l îngriji în calitate de dădacă.
2. (
Fam.) A servi, a îngriji pe cineva ca pe un copil, a-l asista în orice acțiune. — Din
dădacă.dădăcì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)dădăcì v. a crește un copil.