dârz (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DÂRZ, -Ă, dârji, -ze, adj. (Despre ființe sau mănifestările lor)
1. Îndrăzneț, curajos, cutezător. ◊ Aprig, înverșunat.
Luptă dârză. 2. Neînduplecat, neclintit;
p. ext. îndărătnic, încăpățânat.
3. Mândru, semeț, țanțoș. [
Pl. și: (
m.)
dârzi, (
f.)
dârze] – Din
sl. drúzú.dârz (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))DÂRZ, -Ă, dârji, -ze, adj. 1. Îndrăzneț, curajos, cutezător. ♦ Aprig, înverșunat.
2. Neînduplecat, neclintit;
p. ext. îndărătnic, încăpățânat.
3. Mândru, semeț, țanțoș. [
Pl. și: (
m.)
dârzi, (
f.)
dârje] – Slav (
v. sl. drǔzǔ).
dârz (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dârz adj. m.,
pl. dârji; f. dấrză, pl. dấrzedârz (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)dârz a. Mold. tare semeț:
să apase pe dârza lor cerbice AL. [Slav. DRUZŬ].
dârz (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DÂRZ, -Ă, dârji, -ze, adj. (Despre ființe sau manifestările lor)
1. Îndrăzneț, curajos, cutezător. ♦ Aprig, înverșunat.
Luptă dârză. 2. Neînduplecat, neclintit;
p. ext. îndărătnic, încăpățânat.
3. Mândru, semeț, țanțoș. [
Pl. și: (
m.)
dârzi] — Din
sl. drúzú.