dârvală - explicat in DEX

dârvală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DÂRVÁLĂ, dârvale, s. f. (Pop.) Muncă grea și istovitoare; corvoadă. ◊ Loc. adj. De dârvală = a) (despre oameni) care îndeplinește muncile fizice cele mai grele, mai neplăcute; b) (despre haine, îmbrăcăminte) care se poartă la lucru, care poate fi rupt, murdărit; c) (despre cai) prost. ◊ Expr. A rămâne de dârvală = a rămâne pe drumuri, a nu mai avea posibilități de trai. A face (pe cineva) de dârvală = a ocărî, a batjocori, a face de două parale. – Et. nec.

dârvală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dârválă (pop.) s. f., g.-d. art. dârválei; pl. dârvále

dârvală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
dârvală (de) f. Mold. 1. ordinar: cai de dârvală; 2. a face de dârvală, a uza, a murdări (și fig.): i-am făcut de dârvală AL. [Origină necunoscută].

dârvală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DÂRVÁLĂ, dârvale, s. f. (Pop.) Muncă grea și istovitoare; corvadă. ◊ Loc. adj. De dârvală = a) (despre oameni) care îndeplinește muncile fizice cele mai grele, mai neplăcute; b) (despre haine, îmbrăcăminte) care se poartă la lucru, care poate fi rupt, murdărit; c) (despre cai) prost. ◊ Expr. A rămâne de dârvală = a rămâne pe drumuri, a nu mai avea posibilități de trai. A face (pe cineva) de dârvală = a ocărî, a batjocori, a face de două parale. — Et. nec.