duzină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DUZÍNĂ, duzini, s. f. Grup de douăsprezece obiecte de același fel care formează un tot. ◊
Loc. adj. De duzină = care are o calitate inferioară; prost, mediocru. [
Pl. și:
duzine] – Din
ngr. duzina. Cf. it. dozzina, fr. douzaine.duzină (Dicționar de neologisme, 1986)DUZÍNĂ s.f. Ansamblu de douăsprezece obiecte de același fel. ◊
De duzină = a) făcut în serie, de calitate inferioară; b) (
despre oameni) mediocru. [< fr.
douzaine].
duzină (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)duzínă (-ni), s. f. – Grup de 12 obiecte de același fel. –
Mr. duzină. It. dozzina, prin filieră orientală,
cf. ngr. ντουζίνα,
tc.,
bg. duzina, alb. duzinë.duzină (Marele dicționar de neologisme, 2000)DUZÍNĂ s. f. ansamblu de douăsprezece obiecte de același fel. ◊ de duzină = în serie, de calitate inferioară. (< ngr.
duzina, după it.
dozzina, fr.
douzaine)
duzină (Dicționaru limbii românești, 1939)* duzínă f., pl.
ĭ și
e (fr.
douzaine, d.
douze, doĭ-spre-zece). Doŭă-spre-zece obiecte de acelașĭ fel.
duzină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)duzínă (grup de 12 obiecte)
s. f.,
g.-d. art. duzínii; pl. duzíniduzină (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)duzină f. douăsprezece obiecte de acelaș fel:
o duzină de ouă. [Gr. mod.].
duzină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DUZÍNĂ, duzini, s. f. Grup de douăsprezece obiecte de același fel care formează un tot. ◊
Loc. adj. De duzină = care are o calitate inferioară; prost, mediocru. [
Pl. și:
duzine] — Din
ngr. duzina. Cf. it. dozzina, fr. douzaine.