duumvirat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DUUMVIRÁT s. n. Funcția, autoritatea duumvirilor; perioadă cât era exercitată această funcție. [
Pr.:
du-um-] – Din lat.
duumviratus.duumvirat (Dicționar de neologisme, 1986)DUUMVIRÁT s.n. (
Ist.) Funcție, demnitatea de duumvir în vechea Romă; timpul cât exercitau această funcție magistrații respectivi. [< lat.
duumviratus].
duumvirat (Marele dicționar de neologisme, 2000)DUUMVIRÁT s. n. funcția, demnitatea de duumvir; durata acestei funcții. (< lat.
duumviratus)
duumvirat (Dicționaru limbii românești, 1939)duumvirát n., pl.
e (lat.
duumviratus). Funcțiunea de duunvir. Durata acesteĭ funcțiunĭ.
duumvirat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)duumvirát s. n.duumvirat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DUUMVIRÁT s. n. Funcția, autoritatea duumvirilor; perioadă cât era exercitată această funcție. [
Pr.:
du-um-] —
Din lat. duumviratus.