duumvir (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DUUMVÍR, duumviri s. m. Magistrat din Roma antică însărcinat împreună cu un altul să exercite o anumită funcție. [
Pr.:
du-um-] – Din
lat. duumvir.duumvir (Dicționar de neologisme, 1986)DUUMVÍR s.m. (
Ist.) Magistrat roman care exercita o funcție importantă împreună cu un alt magistrat. [Pron.
du-um-. / < lat.
duumvir].
duumvir (Marele dicționar de neologisme, 2000)DUUMVÍR s. m. magistrat roman care exercita o funcție importantă împreună cu un alt magistrat. (< lat.
duumvir)
duumvir (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)duumvír s. m.,
pl. duumvíriduumvir (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DUUMVÍR, duumviri, s. m. Magistrat din Roma antică însărcinat împreună cu altul să exercite o anumită funcție. [
Pr.:
du-um-] —
Din lat. duumvir.