dungățea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DUNGĂȚEÁ, dungățele, s. f. Plantă erbacee cu frunzele formate din cinci foliole, cu flori purpurii, originară din Europa meridională
(Lotus tetragonolobus). –
Dungat +
suf. -ea.dungățea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dungățeá s. f.,
art. dungățeáua, g.-d. art. dungățélei; pl. dungățéle, art. dungățéleledungățea (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DUNGĂȚEÁ, dungățele, s. f. Plantă erbacee cu frunzele formate din cinci foliole, cu flori purpurii, originară din Europa meridională
(Lotus tetragonolobus). –
Dungat +
suf. -ea.