dunguliță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) DUNGULÍȚĂ,dungulițe, s. f. Diminutiv al lui dungă (1); dunguță. – Dungă + suf. -uliță.
dunguliță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) dungulíță s. f., g.-d. art. dungulíței; pl. dungulíțe
dunguliță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) DUNGULÍȚĂ,dungulițe, s. f. Diminutiv al lui dungă (1); dunguță. — Dungă + suf. -uliță.