dunguță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) DUNGÚȚĂ,dunguțe, s. f. (Rar) Dunguliță. – Dungă + suf. -uță.
dunguță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) dungúță (rar) s. f., g.-d. art. dungúței; pl. dungúțe
dunguță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) DUNGÚȚĂ,dunguțe, s. f. (Rar) Dunguliță. — Dungă + suf. -uță.