dumnezeiește (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DUMNEZEIÉȘTE adv. Minunat, superb, splendid. [
Pr.:
-ze-ieș-] –
Dumnezeu +
suf. -ește.dumnezeiește (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dumnezeiéște adv.dumnezeiește (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DUMNEZEIÉȘTE adv. Minunat, superb, splendid. [
Pr.:
-ze-ieș-] —
Dumnezeu +
suf. -ește.