dumnezeie(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) DUMNEZÉIE s. f. (Rar) Zeiță – Din Dumnezeu.
dumnezeie(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) dumnezéie (rar) s. f., art. dumnezéia, g.-d. dumnezéie, art. dumnezéiei
dumnezeie(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) DUMNEZÉIE s. f. (Rar) Zeiță. — De la Dumnezeu.