dumnezeire - explicat in DEX

dumnezeire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DUMNEZEÍRE s. f. Divinitate; Dumnezeu. – Din Dumnezeu.

dumnezeire (Dicționaru limbii românești, 1939)
dumnezeíre f. Deificare, divinizare. Divinitate. Vechĭ. Evlavie. – În Ps. S. zeire.

dumnezeire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dumnezeíre s. f., g.-d. art. dumnezeírii

dumnezeire (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
dumnezeire f. 1. deificare, divinizare; 2. divinitate: luând martură dumnezeirea NEGR.

dumnezeire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DUMNEZEÍRE s. f. Divinitate; Dumnezeu. [Pr.: -ze-i-] — De la Dumnezeu.