ductil - explicat in DEX

ductil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DUCTÍL, -Ă, ductili, -e, adj. (Despre metale) Care se poate prelucra în fire sau în foi foarte subțiri. – Din fr. ductile, lat. ductilis.

ductil (Dicționar de neologisme, 1986)
DUCTÍL, -Ă adj. (Despre metale, aliaje) Care poate fi tras, prelucrat în fire sau în foi subțiri. [< fr. ductile, cf. lat. ductilis].

ductil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DUCTÍL, -Ă adj. (despre metale, aliaje) care poate fi tras (trefilat) în fire subțiri. (< fr. ductile, lat. ductilis)

ductil (Dicționaru limbii românești, 1939)
* dúctil, -ă adj. (lat. dúctilus, d. dúcere, a duce, a trage). Fiz. Care poate fi tras (lungit) în fire foarte supțirĭ cînd îl bațĭ cu cĭocanu, ca auru, platina ș.a. – Obișnuĭt, dar fals, ductíl (după fr.).

ductil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ductíl adj. m., pl. ductíli; f. ductílă, pl. ductíle

ductil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ductil a. ce poate fi bătut cu ciocanul și lungit în fir făr’ a se rupe: aurul este cel mai ductil dintre metale.

ductil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DUCTÍL, -Ă, ductili, -e, adj. (Despre metale) Care se poate prelucra în fire sau în foi foarte subțiri. — Din fr. ductile, lat. ductilis.