dres (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DRES1, dresuri, s. n. (
Pop.).
I. Acțiunea de
a drege și rezultatul ei.
II. (
Concr.)
1. Fard, cosmetic, suliman.
2. (La
pl.) Mirodenii, condimente.
III. (
Concr.; la
pl., în forma
direse) Denumire dată actelor de cancelarie domnească emise în țările române. [
Var.:
dirés s. n.] –
V. drege.dres (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DRES2, DREÁSĂ, dreși, -se, adj. (
Pop.)
1. Reparat.
2. Sulimenit; dichisit.
3. (Despre mâncăruri) Căruia i s-au adăugat mirodenii, condimente etc. –
V. drege.dres (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DRES3, dresuri, s. n. 1. Ciorap-pantalon.
2. (Sport, balet). Echipament. – Din
engl. dress.dres (Marele dicționar de neologisme, 2000)DRES s. n. 1. ciorapi cu chiloți; ciorap-pantalon. 2. (sport, balet) echipament (pe corp). (< engl.
dress)
dres (Dicționaru limbii românești, 1939)dres și (vechĭ)
derés și
dirés n., pl.
urĭ. Acțiunea de a drege, de a rîndui, de a lua măsuri dese-orĭ. Condiment:
mîncare cu dresurĭ. Suliman:
a se da dresurĭ pe față. Dreptunghĭ de lemn care se pune ca să se mărească suprafața cînd se încarcă fînu.
A face dresurile, a lua măsurĭ, a face pregătirile necesare.
Vechĭ (pl.
e). Act, document.
dres (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dres1 (faptul de a drege)
s. n.dres (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dres2 (fard, obiect de îmbrăcăminte)
s. n.,
pl. drésuridres (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)dres a.
1. reparat;
2. aromatizat:
bucate drese; 3. falșificat:
vin dres; 4. fermecat:
calul e dres. ║ n.
1. reparațiune:
dresul e greu AL.;
2. suliman:
se spoia cu dres; 3. pl. arome, condimente:
mâncare gătită cu dresuri; 4. a face dresuri, a lua dispozițiile necesare:
călăuzind el făcea dresuri înainte ISP.;
5. pl. V.
dires.dres (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DRES1, (
II)
dresuri, s. n. (
Pop.).
I. Acțiunea de
a drege și rezultatul ei.
II. Concr.)
1. Fard, cosmetic, suliman.
2. (La
pl.) Mirodenii, condimente.
III. (
Concr.; la
pl.; în forma
direse) Denumire dată actelor de cancelarie domnească emise în Țările Române. [
Var.:
dirés s. n.] —
V. drege.dres (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DRES2, DREÁSĂ, dreși, -se, adj. (
Pop.)
1. Reparat.
2. Sulimenit; dichisit.
3. (Despre mâncăruri) Căruia i s-au adăugat mirodenii, condimente etc. —
V. drege.