dramaturgie - explicat in DEX

dramaturgie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DRAMATURGÍE s. f. 1. Totalitatea operelor dramatice care aparțin unui popor, unei epoci, unei școli literare, unui scriitor etc. 2. Arta de a scrie piese de teatru, de a le pune în scenă și de a le interpreta. – Din fr. dramaturgie.

dramaturgie (Dicționar de neologisme, 1986)
DRAMATURGÍE s.f. Totalitatea operelor dramatice ale unui popor, ale unei epoci etc. ♦ Arta de a scrie piese de teatru, de a le pune în scenă și de a le interpreta. [Gen. -iei. / cf. fr. dramaturgie, it. drammaturgia, germ. Dramaturgie, gr. dramatourgia].

dramaturgie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DRAMATURGÍE s. f. 1. totalitatea operelor dramatice ale unui popor, ale unei epoci etc.; genul dramatic. 2. arta de a scrie piese de teatru, de a le pune în scenă și de a le interpreta. (< fr. dramaturgie, gr. dramaturgia)

dramaturgie (Dicționaru limbii românești, 1939)
* dramaturgíe f. (vgr. dramaturgia. V. lit-urghie). Artă saŭ carte relativă la compozițiunea pieselor de teatru: Lessing a compus o însemnată dramaturgie.

dramaturgie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dramaturgíe s. f., art. dramaturgía, g.-d. dramaturgíi, art. dramaturgíei

dramaturgie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
dramaturgie f. arta compozițiunii pieselor de teatru.

dramaturgie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DRAMATURGÍE s. f. 1. Totalitatea operelor dramatice care aparțin unui popor, unei epoci, unei școli literare, unui scriitor etc. 2. Arta de a scrie piese de teatru, de a le pune în scenă și de a le interpreta. 3. Teoria, metoda și tehnica artei teatrale. — Din fr. dramaturgie.