drâmbă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DRÂMBĂ, drâmbe, s. f. Mic instrument muzical alcătuit dintr-un arc de fier prevăzut cu o lamă mobilă elastică de oțel și care, fiind proptit de dinți și făcând să vibreze lama cu degetul, produce un sunet monoton, modulat prin mișcarea buzelor; drâng. ♦ (
Ir.) Vioară. – Din
ucr. drymba.