dragaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DRAGÁJ s. n. Dragare. – Din
fr. dragage.dragaj (Dicționar de neologisme, 1986)DRAGÁJ s.n. Săpare sub apă cu ajutorul dragei; dragare. [Cf. fr.
dragage].
dragaj (Marele dicționar de neologisme, 2000)DRAGÁJ s. n. dragare. (< fr.
dragage)
dragaj (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)DRAGÁJ (‹
fr.)
s. n. 1. Acțiunea de a draga.
2. Operație de căutare sun apă a unor epave mici, a unor obiecte pierdute (
ex. ancore) sau a vârfurilor de stâncă (nedescoperite prin sondaje).
3. Operație de pescuire sau de distrugere a minelor marine dintr-o anumită zonă de navigație.
dragaj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dragáj s. n.dragaj (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)dragaj n. scoaterea nămolului dintr´o apă curgătoare sau dintr’un canal (= fr.
dragage).
dragaj (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DRAGÁJ s. n. Dragare. — Din
fr. dragage.