drăgaică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DRĂGÁICĂ, drăgaice, s. f. I. 1. Sărbătoare populară închinată coacerii holdelor (la 24 iunie); Sânziene.
2. Dans popular, jucat mai ales la Drăgaică (
I 1); melodie după care se execută acest dans. ◊
Expr. A sări (sau
a juca) drăgaica = a sări ca un nebun, a fi neastâmpărat. ♦ Fiecare din fetele care (îmbrăcate bărbătește) execută acest dans.
3. Târg care se ține la 24 iunie;
p. gener. târg.
4. (La
pl.) Zâne rele despre care se crede că ar sluți pe oameni; iele.
II. Plantă erbacee cu fructe lungi și înguste și cu flori galbene-aurii, plăcut mirositoare; sânziană (
Galium verum) – Din
bg. dragaika.