dragă - explicat in DEX

dragă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DRÁGĂ, drage. s. f. 1. Navă special amenajată sau aparatură cu care se draghează. 2. Instrument în formă de sac sau de plasă cu care se colectează organismele vegetale sau animale de pe fundul apelor. – Din fr. drague.

dragă (Dicționar de neologisme, 1986)
DRÁGĂ s.f. 1. Instalație plutitoare folosită pentru a săpa sub apă și pentru a îndepărta nisipul, pietrele și alte depuneri care împiedică navigația. 2. Plasă de formă specială cu care se pescuiesc vietățile de pe fundul apelor. 3. Dispozitiv (format dintr-un cablu lung, remorcat de nave speciale) folosit la înlăturarea minelor submarine de pe o cale navigabilă. [Pl. -ge. / < fr. drague, it. draga, cf. engl. drag – a trage].

dragă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DRÁGĂ s. f. 1. navă special echipată pentru dragarea sub apă. 2. plasă de formă specială cu care se colectează exemplare din flora și fauna subacvatică. 3. dispozitiv (dintr-un cablu lung, remorcat de nave speciale) folosit la înlăturarea minelor submarine de pe o cale navigabilă. (< fr. drague)

dragă (Dicționaru limbii românești, 1939)
* drágă f., pl. e (fr. drague, engl. drag). Mașină de scos nomolu saŭ de adîncit terenu din fundu apelor.

dragă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
drágă (navă) s. f., g.-d. art. drágei; pl. dráge

dragă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
dragă m. și f. termen de gingășie ce se dă indiferent bărbaților sau femeilor: ascultă-mă, dragă; dragă Doamne ! exclamațiune ironică, chipurile: începusem și eu, dragă Doamne, a mă ridica băiețaș CR.

dragă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
dragă f. (termen de marină) mașină de scos la suprafață nămol, pietre: dragajul canalului Sulina se practică cu două drage de o capacitate medie de 2800 tone fiecare (= fr. drague).

dragă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DRÁGĂ, drage, s. f. 1. Navă special amenajată sau aparatură cu care se draghează. 2. Instrument în formă de sac sau de plasă cu care se colectează organismele vegetale sau animale de pe fundul apelor. — Din fr. drague.