draga (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DRAGÁ, draghez. vb. I.
Tranz. 1. A săpa cu draga fundul unei ape și a scoate materialul săpat.
2. A curăța de mine marine o cale navigabilă. – Din
fr. draguer.draga (Dicționar de neologisme, 1986)DRAGÁ vb. I. tr. 1. A săpa sub apă și a îndepărta materialul săpat cu ajutorul unei drage.
2. A curăța de mine o cale navigabilă. [< fr.
draguer, it.
dragare].
draga (Marele dicționar de neologisme, 2000)DRAGÁ vb. tr. 1. a săpa sub apă și a îndepărta materialul săpat cu ajutorul unei drage. 2. a curăța de mine o cale navigabilă. (< fr.
draguer)
draga (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dragá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
dragheázădraga (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DRAGÁ, draghez, vb. I.
Tranz. 1. A săpa cu draga fundul unei ape și a scoate materialul săpat.
2. A curăța de mine marine o cale navigabilă. — Din
fr. draguer.