dosadă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)dosádă (-ắzi), s. f. – Necaz, supărare, durere.
Sl. (
bg.)
dosada (Miklosich,
Slaw. Elem., 21; Miklosich,
Lexicon, 182; Cihac 100).
Sec. XVII,
înv. –
Der. dosădi, vb. (a chinui, a supăra, a întrista), din
sl. dosaditi; dosăditură, s. f. (chin, suferință);
dosăditor, adj. (urmăritor).