donor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DONÓR, donori, s. m. 1. (
Fiz.) Atom pentavalent care, introdus într-un semiconductor, cedează electroni acceptorului.
2. (
Biol.) Individ care cedează celule, cromozomi etc. – Din
fr. donneur, engl. donor.donor (Dicționar de neologisme, 1986)DONÓR, OÁRE s.m. și f. Donator. //
adj., s.m. (Atom de natură străină) care poate ceda un electron în masa unui semiconductor. [< fr.
donneur].
donor (Marele dicționar de neologisme, 2000)DONÓR, -OÁRE I.
s. m. f. donator. II. s. m. 1. atom străin în masa unui semiconductor care cedează electroni. 2. (biol.) individ care cedează celule, cromozomi etc. (< fr.
donneur, engl.
donor)
donor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)donór1 adj. m.,
pl. donóri; f. sg. și
pl. donoáredonor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)donór2 s. m.,
pl. donóridonor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DONÓR, -OÁRE, donori, -oare, s. m.,
adj. 1. S. m. (
Fiz.) Atom tri- sau pentavalent care, introdus într-un semiconductor, cedează electroni acceptorului.
2. S. m. (
Biol.) Individ care cedează celule, cromozomi etc.
3. Adj. (Despre atomi) Care poate ceda electroni. — Din
fr. donneur, engl. donor.