donjuan - explicat in DEX

donjuan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DONJUÁN, donjuani, s. m. (Fam. și ir.) Bărbat care umblă întruna după aventuri amoroase; om seducător, crai. [Pr.: -ju-an, j pron. și sp. h] – Din fr. don Juan.

donjuan (Dicționar de neologisme, 1986)
DONJUÁN s.m. (Fam.) Bărbat ahtiat după aventuri amoroase; cuceritor; crai. [Pron. -ju-an și -hu-an. / < fr. donjuan, cf. Don Juan – celebru nobil spaniol care apare ca personaj în multe opere, printre care o comedie a lui Molière].

donjuan (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DONJUÁN I-HUAN/ s. m. (fam.) bărbat ahtiat după aventuri amoroase; om seducător, crai. (< fr. donjuan)

donjuan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
donjuán (tip uman) (-ju-an) s. m., pl. donjuáni

donjuan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
Don Juán (personaj) (Ju-an) s. propriu m.

donjuan (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
donjuan, donjuani s. m. (iron.) bărbat afemeiat; seducător

donjuan (Dicționaru limbii românești, 1939)
* don Juan m. (d. Don Juan, un tip dintr’o comedie a luĭ Molière). Seducător nelegĭuit.

donjuan (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
DON JUAN [don huán], personaj legendar, tipul seducătorului orgolios și cinic. Își are originea în cronicile spaniole. Conturat pentru întâia oară în piesa „Seducătorul din Sevilla” de Tirso de Molina, a inspirat numeroase ale opere literare și muzicale (de Mozart, Molière, Byron, G. B. Shaw ș.a.).

donjuan (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
Don Juan m. 1. numele unui personaj principal într’o comedie de Molière; 2. fig. tipul desfrânatului, al seducătorului nelegiuit.

donjuan (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DONJUÁN, donjuani, s. m. Bărbat care umblă întruna după aventuri amoroase; om seducător, crai. [Pr.: -ju-an, j pron. și sp. h] — Din fr. don Juan.