doniță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DÓNIȚĂ, donițe, s. f. 1. Vas făcut din doage de lemn, cu toartă (și capac), cu care se cară și în care se ține apa; cofă, botă.
2. Găleată de lemn (largă în partea de sus) în care se mulg vacile sau oile; șiștar.
3. Conținutul unei donițe (
1, 2). [
Pl. și:
doniți] – Din
scr. dojnica.