dominație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DOMINÁȚIE, dominații, s. f. Faptul de a domina, de a-și exercita influența sau stăpânirea; putere, stăpânire, influență exercitată asupra cuiva sau a ceva. – Din
fr. domination, lat. dominatio.dominație (Dicționar de neologisme, 1986)DOMINÁȚIE s.f. Dominare, stăpânire; autoritate, putere suverană. [Gen.
-iei, var.
dominațiune s.f. / cf. fr.
domination, lat,
dominatio].
dominație (Marele dicționar de neologisme, 2000)DOMINÁȚIE s. f. dominare, stăpânire; autoritate. (< fr.
domination, lat.
dominatio)
dominație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)domináție (-ți-e) s. f.,
art. domináția (-ți-a), g.-d. art. domináției; pl. domináții, art. domináțiile (-ți-i-)dominație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DOMINÁȚIE, dominații, s. f. Faptul de a domina, de a-și exercita influența sau stăpânirea; putere, stăpânire, influență exercitată asupra cuiva sau a ceva. — Din
fr. domination, lat. dominatio.