domiciliere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DOMICILIÉRE s. f. Faptul de
a domicilia. [
Pr.:
-li-e-] –
V. domicilia.domiciliere (Dicționar de neologisme, 1986)DOMICILIÉRE s.f. Acțiunea de a domicilia și rezultatul ei. [Pron.
-li-e-. / <
domicilia].
domiciliere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)domiciliére (-li-e-) s. f.,
g.-d. art. domiciliériidomiciliere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DOMICILIÉRE s. f. Faptul de
a domicilia. [
Pr.:
-li-e-] —
V. domicilia.