dol (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DOL, doluri, s. n. (
Jur.) Acțiune făcută cu
rea-credință, cu viclenie, pentru a determina pe cineva să încheie un contract nefavorabil sau să admită o clauză defavorabilă într-un contract. – Din
fr. dol, lat. dolus.dol (Dicționar de neologisme, 1986)DOL s.m. Câine sălbatic asiatic, asemănător cu lupul. [< engl.
doll].
dol (Dicționar de neologisme, 1986)DOL s.n. (
Jur.) Orice mijloc viclean folosit pentru a determina pe cineva să încheie un contract care este în defavoarea lui. [< lat.
dolus, cf. fr.
dol].
dol (Marele dicționar de neologisme, 2000)DOL1 s. n. (jur.) orice mijloc viclean folosit pentru a determina pe cineva să încheie un contract în defavoarea lui. (< fr.
dol, lat.
dolus)
dol (Marele dicționar de neologisme, 2000)DOL2 s. m. câine sălbatic asiatic, asemănător cu lupul. (< engl.
doll)
dol (Dicționaru limbii românești, 1939)* dol n., pl.
urĭ (lat.
dolus).
Jur. Fraudă, înșelăcĭune.
dol (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)DOL (‹
fr.,
lat.)
s. n. (
Dr.) Viciu de consimțământ constând în eroarea provocată uneia dintre părțile contractante, prin utilizarea de către cealaltă parte a unor mijloace viclene (acte de șiretenie, abilități sau mașinații) și în lipsa căreia partea nu ar fi încheiat contractul (
d. principal) sau l-ar fi încheiat în condiții mai avantajoase pentru ea (
d. accesoriu); viclenie.
dol (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dol (
jur.)
s. n.,
pl. dóluridol (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)dol n.
Jur. înșelăciune, fraudă.
dol (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DOL, doluri, s. n. (
Jur.) Acțiune făcută cu rea-credință, cu viclenie, pentru a determina pe cineva să încheie un contract nefavorabil sau să admită o clauză defavorabilă într-un contract. — Din
fr. dol, lat. dolus.