dojenitor - explicat in DEX

dojenitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DOJENITÓR, -OÁRE, dojenitori, -oare, adj. Care dojenește; care exprimă un reproș, o imputare, o nemulțumire. – Dojeni + suf. -tor.

dojenitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dojenitór adj. m., pl. dojenitóri; f. sg. și pl. dojenitoáre

dojenitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
dojenitor a. și m. care dojenește.

dojenitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DOJENITÓR, -OÁRE, dojenitori, -oare, adj. Care dojenește; care exprimă un reproș, o imputare, o nemulțumire. — Dojeni + suf. -tor.