dohotniță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DOHÓTNIȚĂ, dohotnițe, s. f. (
Reg.) Vas în care se păstrează dohotul. –
Dohot +
suf. -niță.dohotniță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dohótniță (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. dohótniței; pl. dohótnițedohotniță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DOHÓTNIȚĂ, dohotnițe, s. f. (
Reg.) Vas în care se păstrează dohotul. —
Dohot +
suf. -niță.