dogoritor - explicat in DEX

dogoritor (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
DOGORITÓR, -OÁRE, dogoritori, -oare adj. Care dogorește. [Var.: dogorîtor, -oare adj.] – Din dogori + suf. -(i)tor.

dogoritor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DOGORITÓR, -OÁRE, dogoritori, -oare, adj. Care dogorește; fierbinte, arzător. [Var.: dogorâtór, -oáre adj.] – Dogori + suf. -tor.

dogoritor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dogoritór adj. m., pl. dogoritóri; f. sg. și pl. dogoritoáre

dogoritor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
dogoritor a. care dogorește: arșița cea dogoritoare a zilei EM.

dogoritor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DOGORITÓR, -OÁRE, dogoritori, -oare, adj. Care dogorește; fierbinte, arzător. [Var.: dogorâtór, -oare adj.] — Dogori + suf. -tor.