dogmatism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DOGMATÍSM, s. n. Mod de gândire care operează cu teze acceptate necritic, considerate valabile în orice condiții și veșnic. – Din
fr. dogmatisme. Cf. rus. dogmatism.dogmatism (Dicționar de neologisme, 1986)DOGMATÍSM s.n. Mod de gândire rigid care operează cu teze socotite imuabile. [< fr.
dogmatisme].
dogmatism (Marele dicționar de neologisme, 2000)DOGMATÍSM s. n. mod de gândire rigid, necritic, cu idei, teze considerate ca având o valoare de necontestat în orice condiții. (< fr.
dogmatisme, rus.
dogmatizm)
dogmatism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dogmatísm s. n.dogmatism (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)dogmatism n. doctrină afirmativă.
dogmatism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DOGMATÍSM s. n. 1. Atitudine bazată pe o dogmă, respingând îndoiala și critica.
2. Comportament al unei persoane dogmatice. — Din
fr. dogmatisme. Cf. rus. dogmatizm.