doctorantură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DOCTORANTÚRĂ s. f. (Rar) Perioada cât o persoană este doctorand;
p. ext. doctorat. – Din
doctorand.doctorantură (Dicționar de neologisme, 1986)DOCTORANTÚRĂ s.f. Doctorat. [Cf. rus.
doktorantura].
doctorantură (Marele dicționar de neologisme, 2000)DOCTORANTÚRĂ s. f. doctorat. (< rus.
doktorantura)
doctorantură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)doctorantúră (rar)
s. f.,
g.-d. art. doctorantúriidoctorantură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DOCTORANTÚRĂ s. f. (Rar) Perioada cât o persoană este doctorand;
p. ext. doctorat. — Din
doctorand.