docență - explicat in DEX

docență (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DOCÉNȚĂ, docențe, s. f. Titlul, gradul sau funcția de docent; examen pentru obținerea acestui titlu sau grad. – Docent + suf. -ență.

docență (Dicționar de neologisme, 1986)
DOCÉNȚĂ s.f. Titlul și demnitatea de docent. ♦ Examen pentru obținerea acestui titlu. [< it. docenza].

docență (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DOCÉNȚĂ s. f. titlul și demnitatea de docent; examen pentru obținerea acestui titlu. (< it. docenza)

docență (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
docénță s. f., g.-d. art. docénței; pl. docénțe

docență (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DOCÉNȚĂ, docențe, s. f. Titlul, gradul sau funcția de docent; examen pentru obținerea acestui titlu sau grad. — Docent + suf. -ență.