docar - explicat in DEX

docar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DOCÁR, docare, s. n. Trăsurică ușoară cu două sau cu patru roți. – Din engl., fr. dog-cart.

docar (Dicționar de neologisme, 1986)
DOCÁR s.n. Trăsurică ușoară cu două sau patru roți, care uneori este acoperită cu pânză. [< fr. dog-cart, engl. dog-car].

docar (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
docár (docáre), s. n. – Trăsurică ușoară. Engl. dog-cart.

docar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DOCÁR s. n. trăsurică ușoară cu două sau patru roți. (< engl., fr. dog-cart)

docar (Dicționaru limbii românești, 1939)
* docár n., pl. e (fr. dog-cart, d. engl. dog-cart, trăsură cu doŭă roate care are loc și de dus cîniĭ la vînat, d. dog, cîne, și cart, căruță). Trăsurică boĭerească cu patru roate, ușoară și cam înaltă.

docar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
docár s. n., pl. docáre

docar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
docar n. un fel de cabrioletă engleză (= dogcart, trăsură specială de transportat câinii de vânătoare).

docar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DOCÁR, docare, s. n. Trăsurică ușoară cu două sau cu patru roți. — Din engl., fr. dog-cart.