dobzăla (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DOBZĂLÁ, dobzălez, vb. I.
Tranz. (
Reg.) A bate tare pe cineva. –
Cf. magh. dobzani.dobzăla (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dobzălá (a ~) (
reg.)
vb.,
ind. prez. 3
dobzăleázădobzăla (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DOBZĂLÁ, dobzălez, vb. I.
Tranz. (
Reg.) A bate tare pe cineva. —
Cf. magh. dobzani.dobzălà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)dobzălà v. Mold. a bate înfundat:
ia taci, că te-oiu dobzăla eu CR. [Din
dobză (Tr.
a dobza, a bate bine), formă amplificată din
dobă cu finala dela
țesălà].