dobzălà - explicat in DEX

dobzăla (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DOBZĂLÁ, dobzălez, vb. I. Tranz. (Reg.) A bate tare pe cineva. – Cf. magh. dobzani.

dobzăla (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dobzălá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 dobzăleáză

dobzăla (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DOBZĂLÁ, dobzălez, vb. I. Tranz. (Reg.) A bate tare pe cineva. — Cf. magh. dobzani.

dobzălà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
dobzălà v. Mold. a bate înfundat: ia taci, că te-oiu dobzăla eu CR. [Din dobză (Tr. a dobza, a bate bine), formă amplificată din dobă cu finala dela țesălà].