dobrogean (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DOBROGEÁN, -Ă, dobrogeni, -e, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. Persoană care face parte din populația Dobrogei sau este originară de acolo.
2. Adj. Care aparține Dobrogei sau populației ei, privitor la Dobrogea sau la populația ei. –
Dobrogea (
n. pr.) +
suf. -ean.dobrogean (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dobrogeán (do-bro-) adj. m.,
s. m.,
pl. dobrogéni; adj. f. dobrogeánă, pl. dobrogénedobrogean (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DOBROGEÁN, -Ă, dobrogeni, -e, s. m.,
adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din Dobrogea.
2. Adj. Care aparține Dobrogei sau dobrogenilor (1), privitor la Dobrogea ori la dobrogeni. —
Dobrogea (
n. pr.) +
suf. -ean.