doborâre(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) DOBORẤRE,doborâri, s. f. Acțiunea de a doborî și rezultatul ei. – V. doborî.
doborâre(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) doborấre s. f., g.-d. art. doborấrii; pl. doborấri
doborâre(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) DOBORẤRE,doborâri, s. f. Acțiunea de a doborî și rezultatul ei. — V. doborî.