dobitocesc - explicat in DEX

dobitocesc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DOBITOCÉSC, -EÁSCĂ, dobitocești, adj. 1. Care aparține dobitoacelor, privitor la dobitoace. 2. De dobitoc (2), specific unui dobitoc. – Dobitoc + suf. -esc.

dobitocesc (Dicționaru limbii românești, 1939)
dobitocésc, -eáscă adj. (d. dobitoc). Animalic, de animal. Stupid: față dobitocească.

dobitocesc (Dicționaru limbii românești, 1939)
dobitocésc v. tr. Îndobitocesc, abrutizez: rachiu dobitocește omu. Taxez de dobitoc: ĭa nu-ĭ dobitoci pe alțiĭ cînd tu singur eștĭ dobitoc!

dobitocesc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dobitocésc adj. m., f. dobitoceáscă; pl. m. și f. dobitocéști

dobitocesc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
dobitocesc a. ce ține de dobitoc. ║ adv. ca un dobitoc.

dobitocesc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DOBITOCÉSC, -EÁSCĂ, dobitocești, adj. 1. Care aparține dobitoacelor, privitor la dobitoace. 2. De dobitoc (2), specific unui dobitoc. — Dobitoc + suf. -esc.