doborâtor(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) DOBORÂTÓR, -OÁRE,doborâtori, -oare, adj. Care doboară. – Doborî + suf. -tor.
doborâtor(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) doborâtór adj. m., pl. doborâtóri; f. sg. și pl. doborâtoáre
doborâtor(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) DOBORÂTÓR, -OÁRE,doborâtori, -oare, adj. Care doboară. — Doborî + suf. -tor.