doberman - explicat in DEX

doberman (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DÓBERMAN, dobermani, s. m. Rasă de câini de talie mijlocie, cu părul scurt și lucios, de culoare neagră, maro sau gri. – Din germ. Dobermann.

doberman (Dicționar de neologisme, 1986)
DOBERMÁN s.m. Rasă de câini de talie mare, cu păr scurt, negru, maro sau gri-albăstrui cu pete roșcate, originar din Germania. [< engl. doberman, cf. Doberman – cel care a crescut pentru prima dată astfel de câini].

doberman (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DOBERMAN s. m. rasă de câini de pază și de companie, de talie mare, cu păr scurt, negru, maro sau gri-albăstrui, originar din Germania. (< germ. Dobermann)

doberman (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
DÓBERMAN (‹ germ.) s. m. Rasă de câini originară din Thuringia, de talie mijlocie (60-70 cm, 20-26 kg), cu corp musculos, păr scurt, negru, gri-albăstrui, maro-închis, cu nuanțe distinct localizate ruginii; inteligent, viguros, rapid, excelent pentru pază, companie, apărare.

doberman (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dóberman s. m., pl. dóbermani

doberman (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DÓBERMAN, dobermani, s. m. Rasă de câini de talie mijlocie, cu părul scurt și lucios, de culoare neagră, maro sau gri. — Din germ. Dobermann.