dizeuză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DIZEUZĂ, dizeuze, s. f. Cântăreață de muzică ușoară. [
Pr.:
dizöză] – Din
fr. diseuse.dizeuză (Dicționar de neologisme, 1986)DIZEUZĂ s.f. Cântăreață de muzică ușoară. [Pron.
-zö-ză. / < fr.
diseuse].
dizeuză (Marele dicționar de neologisme, 2000)DIZEUZĂ [-ZÖ-]
s. f. cântăreață de muzică ușoară. (< fr.
diseuse)
dizeuză (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dizeuză (
înv.) [
pron. diz'öză]
(-zeu-) s. f.,
g.-d. art. dizeuzei; pl. dizeuzedizeuză (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DIZEUZĂ, dizeuze, s. f. (
Înv.) Cântăreață de muzică ușoară. [
Pr.:
dizöză] — Din
fr. diseuse.