divorța - explicat in DEX

divorța (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DIVORȚÁ, divorțez, vb. I. Intranz. (Despre soți) A se despărți prin divorț. ♦ Tranz. A determina pe cineva să se despartă prin divorț. – Din fr. divorcer (după divorț).

divorța (Dicționar de neologisme, 1986)
DIVORȚÁ vb. I. intr. (Despre soți) A se despărți, a rupe căsătoria prin divorț. [Cf. fr. divorcer, it. divorzare].

divorța (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DIVORȚÁ vb. intr. (despre soți) a rupe căsătoria prin divorț. (după fr. divorcer)

divorța (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
divorțá (a ~) vb., ind. prez. 3 divorțeáză

divorțà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
divorțà v. 1. a face divorț; 2. fig. a se pune în opozițiune cu: a divorța de bunul simț.

divorța (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DIVORȚÁ, divorțez, vb. I. Intranz. (Despre soți) A se despărți prin divorț. ♦ Tranz. A determina pe cineva să se despartă prin divorț. — Din fr. divorcer (după divorț).