divizor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DIVIZÓR, divizori, s. m. Număr întreg prin care se împarte exact alt număr întreg. ◊
Divizor comun v. comun. ♦ Împărțitor. – Din
fr. diviseur, lat. divisor.divizor (Dicționar de neologisme, 1986)DIVIZÓR, -OÁRE adj. Care divide, care împarte. //
s.m. (
Mat.) Împărțitor. ◊
Divizor comun = întreg care împarte exact două sau mai multe numere date. //
s.n. Divizor de frecvență = circuit sau montaj folosit la divizarea frecvenței unei oscilații electrice;
divizor de tensiune = aparat electric utilizat pentru divizarea tensiunii. [Cf. fr.
diviseur, lat.
divisor].
divizor (Marele dicționar de neologisme, 2000)DIVIZÓR, -OÁRE I.
adj. care divide. II. s. m. (mat.) număr întreg sau polinom care divide un număr întreg (sau polinom) dat. III. s. n. ~ de frecvență = circuit sau montaj la divizarea frecvenței unei oscilații electrice; ~ de tensiune = aparat electric pentru divizarea tensiunii. (< fr.
diviseur, lat.
divisor)
divizor (Dicționaru limbii românești, 1939)* divizór, -oáre adj. (lat.
divisor, -óris). Care divide:
număr divizor, cifră divizoare. S.m. și n., pl.
oare. Împărțitor, număr pin care se împarte altu numit
dividend saŭ
împărțit. Divizor comun, număr care le împarte exact pe maĭ multe altele:
5 e un divizor comun al luĭ 15 și 20.Cel maĭ mare divizor comun, cel maĭ mare din toțĭ divizoriĭ comunĭ aĭ maĭ multor numere date:
15 e cel maĭ mare divizor comun al lui 30 și 45.divizor (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)DIVIZÓR, -OÁRE (‹
fr.,
lat.)
adj.,
s. m.,
s. n. 1. Adj. Care divide, care împarte. ♦ (
TEHN.)
Cap d. = mecanism care servește pentru stabilirea pozițiilor unghiulare succesive ale unor piese în timpul prelucrării la mașini-unelte (
ex. la prelucrarea roților dințate și a canelurilor prin divizare).
2. S. n. Număr întreg prin care se împarte exact exact un alt număr întreg. ◊
D. comun = număr care este divizor pentru două sau mai multe numere date. ◊
D. propriu =
d. diferit de unu și de numărul însuși. ◊
D. al lui zero = element nenul al unui inel pentru care există un alt element nenul al inelului care, înmulțit cu primul, dă elementul nul pentru adunare. ♦ Împărțitor.
3. S. n. D. de frecvență = circuit electric folosit pentru obținerea la ieșirea sistemului a unui semnal de frecvență egală cu o fracțiune din frecvența semnalului de intrare. ◊
D. de tensiune =
a) circuit electric constituit din elemente pasive (rezistoare, condensatoare) la ale căror borne se obține o tensiune electrică mai mică decât tensiunea aplicată la intrarea circuitului;
b) aparat electric care conține un
d. de tensiune
(a), utilizat pentru obținerea la ieșire a unei fracțiuni determinate a tensiunii electrice aplicate la bornele de intrare.
divizor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)divizór s. m.,
pl. divizóridivizor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)divizor m. cel ce divide. ║ n. numărul prin care se divide un altul, numit
dividend.divizor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DIVIZÓR, divizóri, s. m. Număr întreg prin care se împarte exact alt număr întreg. ◊
Divizor comun v. comun. ♦ Împărțitor. — Din
fr. diviseur, lat. divisor.