diviziune - explicat in DEX

diviziune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DIVIZIÚNE, diviziuni, s. f. 1. Împărțire, fragmentare, separare; (concr.) fragment sau unitate care se obține printr-o împărțire. ◊ Diviziunea muncii = împărțire, în cadrul unei întreprinderi, a procesului de creare a unui produs în mai multe operații parțiale, fiecare operație fiind efectuată de un muncitor sau de un grup de muncitori anume specializați. Diviziunea socială a muncii = împărțire a producției sociale pe ramuri de producție de sine stătătoare (industrie, agricultură etc.), având drept rezultat specializarea unor grupuri de producători în anumite ramuri. ♦ Spec. Operație logică de împărțire a genului în specii. 2. Linioară care indică o anumită valoare pe scara sau pe cadranul unui instrument de măsură; valoare care corespunde acestei linioare. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. division, lat. divisio, -onis.

diviziune (Dicționar de neologisme, 1986)
DIVIZIÚNE s.f. Împărțire; separare, divizare. ♦ Operație logică de împărțire a genului în speciile sale. ◊ Diviziunea muncii = împărțire a unui proces de producție în mai multe operații specializate; diviziune celulară = mod de înmulțire a celulelor prin mitoză și amitoză. ♦ Fragment, parte, unitate obținută printr-o împărțire. ♦ Linioară marcată pe o scară funcțională sau pe cadranul unui instrument de măsură, corespunzând unei anumite valori; intervalul sau valoarea intervalului dintre două astfel de linioare. [Cf. lat. divisio, fr. division].

diviziune (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DIVIZIÚNE s. f. 1. împărțire; separare, divizare. ♦ ă muncii = împărțire a unui proces de producție în mai multe operații specializate. 2. operație logică de împărțire a genului în speciile sale. 3. (biol.) ~ celulară = mod de înmulțire a celulelor prin mitoză și meioză. 4. parte, fragment, fracțiune. ◊ linioară pe o scară funcțională sau pe cadranul unui instrument de măsură; intervalul sau valoarea intervalului dintre două astfel de linioare. (< fr. divizion, lat. divisio)

diviziune (Dicționaru limbii românești, 1939)
* diviziúne f. (lat. divisio, -ónis). Acțiunea de a diviza, împărțire. Parte dintr’un tot. Împărțire, o operațiune matematică. Divizie, corp de trupe compus din 2-3 brigade de artilerie, cavaleria ș.a.: general de diviziune. O parte dintr’o escadră. Reuniune de maĭ multe bĭurourĭ administrative: șef de diviziune. Fig. Discordie. – Și -ízie.

diviziune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
diviziúne (împărțire) (-zi-u-) s. f., g.-d. art. diviziúnii; pl. diviziúni

diviziune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
divizi(un)e f. 1. împărțire; 2. lucru divizat, parte dintr’un tot; 3. unitate tactică militară coprinzând două brigăzi: general de divizie; 4. reunire de mai multe biurouri într´o administrațiune: șef de divizie; 5. Aritm. împărțire, operațiune prin care se caută de câte ori o cantitate e coprinsă într’alta.

diviziune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DIVIZIÚNE, diviziuni, s. f. 1. Împărțire, fragmentare, separare; (concr.) fragment sau unitate care se obține printr-o împărțire. ◊ Diviziunea muncii = împărțire a activității în ramuri sau operații specializate de sine stătătoare. 2. Spec. Operație logică de împărțire a genului în specii. 3. Linioară care indică o anumită valoare pe scara sau pe cadranul unui instrument de măsură; valoare care corespunde acestei linioare. [Pr.: -zi-u-] — Din fr. division, lat. divisio, -onis.